Devastare

Empirismului

Sunt devastat de cuprinsul
acestei nopți,
de amurgul ce a apus
în murmurul sufletului meu
și nostalgia de a mă sinucide
îmi devine o îmbrățișare,
o sete de estompare,
o încercare a
„sentimentului sfârșelii și al agoniei”,
al senzației de groaznică
topire a oaselor mele
și simt cum mă irosesc și curg
asemeni unui râu;
îmi simt anulată propria prezență
în acestă lichidare organică.
Tot ceea ce era din mine însumi,
tot ceea ce era consistență dispare
într-o fluiditate epuizantă
și tu, tu ești o senzație
precisă, prescrisă și dureroasă;
din tine n-a mai rămas decât suflarea mea.