Scurgerea tinereții - despre iubire -

Priveam spre cerul încărcat de lacrimi
și-mi imaginam - în timp ce-l ascultam pe Bach -,
cum poate fi posibilă o iubire.
Iubirea este viață, poate, moarte;
de fapt, iubirea este moarte.
Iubirea se naște și-ntr-o zi se stinge;
este ca un soare ce veșnic va apune,
este un amurg inefabil - dar totuși scriu despre aceste -,
este ca o epocă între un bărbat și o femeie.
Iubirea este începutul unui plâns,
este acea pauză dintre două bătăi ale inimii,
este o lume, o creație,
este o uitare și-o aducere aminte
și mai poate fi o primăvară sau
eternă toamnă.
M-ați citit și grijile v-au părăsit!
Fără iubire, pe acest pământ,
n-ar fi nici fericire, nici bucurie, nici desfătare
și totuși, mânia este stăpână peste toate aceste.
Iubirea predică legile moralei și țipă în freamătul acceptării,
dar imoralii își bat joc de ea,
o ocărăsc și urlă mai tare decât ea, iubirea.
Copleșită, iubirea se dă bătută și-i lasă
pe diletanți în frământarea unei vieți nebune.