Și uneori cobor în mine
ca-ntr-un mormânt;
sunt lipsit de recunoștință
pentru că n-am murit în somn.
Sunt obosit, plin de teamă,
plin de stări proaste
și simt dorința de a mă justifica,
uneori, de a mă sinucide.
M-am aruncat în propriul meu abis,
în propria mea lume poetică, unde,
toți poeții au murit.