E trecut de miezul nopții și sunt singur, odios de singur. Acest instinct obscur al singurătății nu m-a salvat din nicio soluție. Treptat, trăiesc spaima nenorocirii mele și tot trecutul coboară-n avalul tenebrelor mele.
miercuri, 17 mai 2017
duminică, 7 mai 2017
miercuri, 3 mai 2017
Țipătul amărăciunii
inima-i striga încruntată-n disperare
și grandioasa-i stare fecunda frivol;
n-avea veșnicia născută din uitare,
surâsu-i maladiv înfățișat pe-un țărm.
suntem condamnați, impresionați de moarte
și dăruirea noastră s-a diminuat febril;
excursioniști ridicoli prin fapte ceremonioase,
un gând ne mai rămâne, angoasele iubiri.
și grandioasa-i stare fecunda frivol;
n-avea veșnicia născută din uitare,
surâsu-i maladiv înfățișat pe-un țărm.
suntem condamnați, impresionați de moarte
și dăruirea noastră s-a diminuat febril;
excursioniști ridicoli prin fapte ceremonioase,
un gând ne mai rămâne, angoasele iubiri.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)