Țipătul amărăciunii

inima-i striga încruntată-n disperare
și grandioasa-i stare fecunda frivol;
n-avea veșnicia născută din uitare,
surâsu-i maladiv înfățișat pe-un țărm.

suntem condamnați, impresionați de moarte
și dăruirea noastră s-a diminuat febril;
excursioniști ridicoli prin fapte ceremonioase,
un gând ne mai rămâne, angoasele iubiri.