La mine, tulburarea-i un gând duios
și plânsul un pas tăcut;
la mine, durerea-i ce-am mai fost
într-un trecut, tăcut.
La mine, amintirea-i tot mai rece
și zâmbetul, apăsat, cordial;
la mine, anotimpu-i rece,
ca-ntr-un parc jovial.
La mine, plânsul mi-e zilnic
căci pasul tăcut mi-l creez mereu;
la mine, trecutu-i mai sumbru
și actualul? n-aș mai fi eu.
La mine, totu-i dezastru,
tomnatic și frig mi-e gândul meu;
la mine,-i strada plouată
sinonim cu sufletul meu.