Numeroase trasee

mă simt mai frânt ca niciodată
în frigul ce m-a cuprins mirat
priveam mai trist ca odinioară
spectacolul de gânduri înlăcrimat

fugeam din gară în altă gară
spre un tren împovărat
și când mă gândesc că vântul
doboară frunza din copac

e prea scurtă-n versuri poezia
când pătrund prin gânduri ne-ntrebat
și-amară-i viața ca și moartea
ca un poem neterminat