Împotriva oricărei replici

ce aventură-i sa te plimbi prin oraș
defapt viața-i o aventură
și am vrut să-l scriu despărțit dar
toată lumea îl scrie împreună. cum ninge
nostalgic și vremea-i grea uneori
mai grea mi-e viața și cum mergeam eu sideral
tăcut și singur și astral.

trec de la idee la idee și uit ce-am vrut să spun
de fapt în cafanea ședeam la masa nimănui. sorbeam
cu mâinile-nghețate și priveam prin geamul aburit
oameni năpădiți de-atâta timp de istorie și delir.
ce-i omul dacă nu se zbate?
căci fericirea-i doar ceva anost și trecător
toți murim lăsând ceva în spate
un trecut macabru... glorios. mă privesc
cu întristare zăcând cu ură în Balcani
rămășițe din Bizanț nu din dac nu din roman.

toate-l năpădesc pe omul singur
taxe griji tristeți și plâns
de la însămi pân` la însumi trei decenii ni s-au scurs.
alergăm de dimineață spre nimic tot alergăm
grija noastră cea mai mare în genunchi ne măcinăm.
mai iubim o însămi doamnă o soție o amantă
dar uităm că viața-i scurtă cât o dragoste pe fugă.