și lui Lucian Blaga (n. 9 mai 1895 - d. 6 mai 1961)
Numai durerea știe să creeze astfel de dorințe,
să fiu înfierbântat în zi cu zi;
și mă-ntrerup fără motiv să-ți spun iubito
atunci când totul pare cenușiu.
Și plouă-n mai și-i zi de sărbătoare,
tristă!-i, drept, răspuns să-ți dau;
mă pomenesc că-mi plâng în luna mai,
locuri în care te-am iubit, iubito.
Văd ziua aceea îndepărtată,
când din dorință-l recitai;
un Blaga-a fost și n-ar mai fi vreodată,
o zi în care tu-l citeai.
Cu pleoapele lăsate de atâta ațipire,
înalț un gând la cerul tău;
infinite stări și clipe de iubire
se-aud acum în gândul meu.