De câteva săptămâni sunt nedespărțit de Matei
Călinescu și citindu-l, am impresia că stăm într-o cafenea pariziană și ne povestim
înlăcrimați exilul ostentativ de țara care ne-a zămislit deși, brusc, îmi dau
seama că zac într-o cameră deplorabilă prin centrul unui oraș mediocru.