Cuvinte fără sens

dor de Cioran și stările lui
de toamna care-mi este efemeră
de doamna pe care nu pot s-o uit
și de-o ploaie tristă de durere

mi-e dor de Manea și soția lui
de parcă-am fi cinat la aceeași masă
undeva pe-o stradă din Paris
Cioran jelea un dor de casă

departe pe fundal plânge Grigoriu
și noi abrupt ne frământăm
Culianu zace plin de sânge
la apus tăcut suspin mereu

suntem datori istoriei noastre
Celan ne strigă din aval
adio azur o despărțire
viața asta mi-e calvar