Exces de singurătate

unei depărtări

stau într-o cameră și beau cafea
o domnișoară intră
tristă și ea...
- în mintea mea -

văd lumea din ea
plânsul ei și
lacrima
singurătatea din ea

nu-i cineva la masa mea
nici singurătatea mea

plinătatea mea
fără ea

abia mai scriu când vine vorba
despre ea

În adiere

Fruntea protejează trupul,
chiar și ochiul care plânge,
gura care tot grăiește,
pasul, care-n hău te duce.

Os lângă os,
mormânt lângă mormânt,
dragoste nu e,
ură pe pământ.

Acolo unde plouă,
ținutul a fost arid (...)

acolo,
cineva topit;
acolo,
cineva a murit.

Caleidoscop

Te văd în mii de imagini...
când închid ochii,
te văd, idem;
mi-ești dor de imagini,
la un capăt, tu, mereu.

Stări secunde

Pot într-adevăr să spun adevărul,
sau trebuie să mint, să ascund?
Ne-au spus ei, oare, adevărul,
scăldați în mâlul imoral de timp?