Cădea timpul într-o zi blestemată
Și-mbătrânesc tragic cât aș clipi;
Eternă zi, aproape nemiloasă
Eternă noapte, sumbru sfârșit.
Spre ceruri mă uit și-n zile senine,
Îngheață în mine cuvinte și stări;
M-amestec cu lumea și viforul vine
Și simplu străin de viață mă tem.
N-am cale, nici drum, nicio potecă,
Parcă-s călător din alt oraș;
Deodată, parcă, mă-mpietrisem
Când știu exact ce s-a-ntâmplat.
Și ce-ar fi dacă într-o zi de iarnă?,
S-ar rupe-n mine tot ce-i condamnat!
Și-un sânge care a curs cândva pe-un munte
Să schimbe tot ce nu-i schimbat.
