Uite, cumva sunt plin de mine
și între cer și pământ mă sufoc
dezlănțuit mă uit și nu mi-e bine
în toată tragedia-n care-am fost.
Nu știu ce să spun în mine
nu știu dacă dor mai am
dar știu că dorul după tine
e-un cataclism aproape sideral.
N-am să te mai strig pe nume
n-am să-ți mai scriu niciun catren
am să privesc uimit spre tine
murmurul din gândul meu.
