dacă ai fi fost lângă mine
nu cred că te-aș fi iubit pururi
dar uitându-mă-n urmă
în estomparea ta
în lipsa ta
realizez că
cu cât te depărtezi mai mult
cu atât mai mult amplifici
iubirea-n mine
și-ncepe să nu-mi mai pară rău
singurătatea mea devine
plinătatea mea
și această stare de puț secat
mă transformă în ceva ce n-am mai fost
de cele mai multe ori plouă
și nu-mi aduc aminte nici de Cioran
nici de Stănescu
ci de amărâtul ăla de mal
unde te-am văzut ultima oară
mi-ar fi plăcut să știu ce faci
unde ești
și de ești acolo
cum gândești și cum
te-ai transformat în tot acest timp lipsă
viața e un moft și uităm să profităm
chiar și de clipele cele mai dificile
uităm să profităm
de iubirea prezentă și timpul
care n-are pardon în viețile noastre
ne zdruncină zilnic
dacă ai uitat astăzi să plângi...
niciodată nu e târziu pentru o lacrimă
