o cunoscusem într-o tabără a tristeții
unde toți oamenii erau triști.
dacă nu erai trist, deveneai trist.
acolo exista o tristețe fără lacrimi
și erai obligat să nu proclami tristețea.
dacă o proclamai,
erai pedepsit cu veselie.
în ea zăcea o tristețe puternică
stoică chiar.
această tabară a tristeții
te instruia pentru neant
atât!
