astăzi am văzut o piscă care traversa strada-
nu a mai ajuns pe cealaltă parte.
în mine s-a rupt ceva
s-a rupt o viață
s-a rupt un gând și-o stare
pe care nu am știut că o posed;
instant mi s-a făcut dor de Amos
mai știu că-n acel moment mi s-a făcut dor de tine
și mi-am adus aminte
cum ar fi fost să te am
numai eu și nimeni altcineva
și dintr-o dată nu te mai lași sedusă
și nu mai ești sigură-
poate nu m-ai ascultat în conștiință
și totuși puțin ai cedat
pentru că mi-ai permis să-ți mai scriu
în limita existenței te priveam suav
agale ca pe-o ploaie blândă
dar simțeam cum te ascunzi timidă
ca ghearle în perinițele unei pisici.
ce feroce-i singurătatea!
mă rupe timpul cu ură
pentru că nu am curajul să ies din normalitatea mea
și mă privesc și mă simt de parcă
aș sparge oglinzi din șapte în șapte ani.
și cui i-ar păsa?
în urmă cu ceva timp
am gândit un aforism despre dragoste-
nu l-am scris la timp si efectiv l-am uitat.
aș vrea să pot retrăi acel moment
care mi-e atât de străin astăzi.
îți mai aduci aminte prima noastră întâlnire?
ți-am sorbit pașii și trupul
și te-am iubit în multe feluri
înalte și frenetice și pentru câteva clipe
am simțit că puteam face cu tine
tot ceea ce simțeam.
cum ar fi fost să mi te lași?
paradoxul acestor încercări e că,
lumea a uitat că-n această zi a murit o pisică
