Primiți cuvintele II

Norii se adună în tăcere,
vântul bate stingherit.
Părul tău, baladă de minune
ochii tăi, tablou pierdut.

Pașim străini în pragul vieții
amurgul ogodit cu ochii plânși,
suntem noi, o mare de cuvinte,
o mare de tristețe și de gând.

Suntem liberi în iubire,
triști cand ziua va veni,
amurgul nostru, carte de cuvinte
nori ce-n suflet s-au oprit.

Primiți cuvintele

Primesc cuvânt, primesc cuvinte
din buzele-ți mister și dor,
te-aș săruta, frumoasă din cuvinte,
precum ești când taci mereu.

O stare aproape întunecată

Îmi voi dizolva credința,
îmi voi așterne gândul
ca o apă tulbure și liniștită.

Sufletul îmi va fi o așteptare,
oglindă a lumii de astâzi, adevărul,
pesimismul și singurătatea-mi nesperată.

Înaintea ta, sufletul îmi va fi curat,
cuvântul îmi va fi cuvânt și stările tale
le voi lua drept povara vieții mele.

Pacea unui om empiric

Singur, plutesc în derivă
ca o corabie fără cârmă
și valurile mâniei mele
se revarsă-n marea plângerii,
a tristeții și nepăsării mele.

În noapte îmi plâng ochii
și din ei, valuri de dureri
se nasc la umbra solitudinii mele,
se nasc priviri, tăceri morbide
și toate-mi sunt "plăceri" trupești.

Sunt zeul tristeții, cel care-și
retrăiește propria viață, și totul,
totul sună în mintea mea
ca un clopot de înmormântare...

Tu și eu

Tu și eu, atât mi-aș dori.
Eu, o adiere de vânt în calea
trupului tău...
Tu, un surâs efemer
în calea lacrimilor mele.

Tu și eu, atât mi-aș dori.
Eu, o lacrimă ce-ți va unge
obrazul tău solitar și timid.
Tu, o umbră pe care voi călca o viață,
o cale ce duce spre împlinire,
spre dezgolirea simțurilor noastre.

Tu și eu, atât mi-aș dori.
Eu, un drum cu margini
pentru privirea ta.
Tu, fercirea perenă pentru
sufletu-mi dezgropat de tine...

Tu și eu...

Comparație

Îmbătrânesc odată cu pământul
și rămân la fel de neted și pustiu.
Nu înfloresc, nu mai am timpul,
să fiu iertat de gândul meu.

Inefabil în tristeţi

Stăteam şi-mi priveam timpul.
Timpul ce a trecut sfărâmat de secunde
şi stau îngândurat în adiere,
şi stau îngândurat de timp...

Căci toate-mi sunt plăceri de noapte,
toate-mi sunt secunde făr-un rost,
e vina mea pentru că am luat viaţă,
că m-am născut, a fost ce-a fost.

Îmi plâng amurgul din tristeţe,
plâng prin ploi şi mă ascund,
ferit de tine, de cuvinte,
efemere versuri ce-am rostit.