Amurg efemer

Ce nor nostalgic și ce amurg văzut-am,
ce stare de mormânt am stat să simt.

E-o seară tristă, efemeră și uitată,
o seară tristă ca și-un cântec mut.

Gândul zilei

„Moartea anulează orice suferință, orice gând și orice amintire.”

Gândul zilei

„Creștini sunt cei ce au citit Biblia; atei sunt cei ce au înțeles-o.”

Lasă-mă te rog să vin să mor la tine acasă

M-am îndrăgostit de singurătate
și potecile pe care pășesc stingherit
sunt poteci cu un fund de lut,
poteci din mocirla țărmului singuratic.

Păsările negre îmi cântă doine desfrunzite
și mă risipesc levitat spre nent,
mă pierd în culorile văzduhului
și mă plâng în acest catren uitat.

Ochii mi-au secat în decorul tainic
și plâng la fiecare colț și strig,
mă plâng la fiecare glas de ciocârlie
și aștept să vii, să vii demult.

Prin nopți tăcute oftez și strig
și ajung la clipa ezitării;
tu ești departe, te săruți și cânți,
eu sunt mort, amurg și plâng.

Nici nu-ți poți imagina ce înseamnă singurătatea,
anxietatea plăpândă și bucuria nefericirii;
sunt blestemul meu, binecuvântarea singurătății
și durerea ce tu n-o mai simți.

Du-te departe de lume, du-te-n sălbăticie,
strigă cât te ține glasul și adu-ți aminte de mine.
N-am să te aud, dar te voi simți în mădularele mele
și atunci îmi va fi sfârșitul, atunci voi muri.

Nu știu unde ești și ce faci,
nu știu ce ploaie te mai spală,
nu știu ce gânduri ai și dacă gambele te dor,
nu știu dacă ești răsărit sau apus.

Ce-i omul la urma urmei când se risipește?
Alții plâng, rămân pe loc,
alții pleacă prea departe
și eu mă joc în visul meu.

Oftez lăuntric
și nu m-am săturat de-atâtea ploi,
nu m-am săturat de clipe desfrunzite,
de lamentări, de beznă, de strigăte, de mine... 

Durerea are un singur anotimp!
Iubirea... două, trei sau patru.
Eu? Eu sunt veșnica ploaie ce-a spălat pământul,
veșnicul nimic uitat pe raftul spulberării.

Dialog

- De ce plângi, Palcior, acolo, de ce plângi?
- Ochii îmi erau uscați, i-am răspuns, îmi erau uscați.
- Dar ploua afară, Palcior, plouă și e totul ud.
- Știu, i-am răspuns, știu!

Singur

Stau aici singur și
privesc norii spulbarți de vânt
și mă gândesc că suferința mă merită,
supărarea, mâhnirea și toate aceste stări
nu mă vor părăsi.

Zbor prin gândul meu,
zbor prin gândul meu.

Mă țin singur de mână
și mă împărtășesc în singurătatea mea.
Mi-am semănat o solitudine
în aceste stări și am crescut în moarte.
Mi-am săpat întunericul în mintea mea
și știu, știu că voi muri singur!

Zbor prin gândul meu,
zbor prin gândul meu.

Trezirea

Ți-am citit versurile
și nu ai făcut decât să
sapi în mine ca într-un mormânt.
M-ai trezit la viață,
mi-ai deschis ochii
și mi-am dat seama de greșeala mea.