sâmbătă, 14 decembrie 2013

Un adevărat desfrâu tomnatic

Toamnei mele

Îmi este frig!
Mâinile mi-au fost cuprinse
de-un albastru greu;
mă ating cu degetele mâinii stângi
și zămislesc urma aprigă 
a unei amprente singure, 
solitare
și tu,
tu ești departe de ambientul iernii
și toamna noastră nu s-a sfârșit
în acest început de haos
al unei ierni făurite
în iluzia unui labirint lacustru.

luni, 9 decembrie 2013

Gândul zilei

„Nu am decât o singură religie: Empirismul!”

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Gândul zilei - Despre trădare -

„Trădarea este rușinea care se pedepsește cu pierderea onoarei. Trădarea îți modifică actualitatea, îți anihiliează identitatea pentru a o înlocui cu una nouă. Diavolul este un înger exilat, un înger aflat în declin: trădătorul lui Dumnezeu! Trădarea, cu cât este mai lugubră, cu atât mai mult îi acordă inculpatului o înălțime întunecată, ratată, spulberată.”

joi, 5 decembrie 2013

Gândul zilei

„Totul este suferință; valoarea unei vești fatele!”

marți, 3 decembrie 2013

Gândul zilei - damnat -

„Aceasta este dezolarea pură a omului; tortura ostentativă a gândurilor!”

luni, 2 decembrie 2013

Dragoste

Toamnei mele

Sufletul meu era un costum albastru-deschis de culoarea cerului;
l-am lăsat pe-o stâncă, aridă, pe-un țărm
și-am venit la tine gol ca un bărbat.
Și ca un bărbat m-am așezat la masa ta,
am băut vin roșu cu tine și-am sorbit din parfumul trandafirilor
oferiți de mine.
Te-am găsit frumoasă și prin frumusețea ta
te asemuiam unei ființe văzute într-un vis.
Am uitat de copilăria mea, de chinul meu
și nu-ți simțeam decât mângâierea ce mă ținea prizonier.
Te-ai ridicat de la masă și te-ai privit în oglindă.
Și atunci m-ai rugat:
privește-te-n ea!
Am văzut că umerii mei erau goi, făcuți din pulbere
și se sfărâmau înaintea ta;
am văzut că frumusețea mi-era morbidă
și nu-și dorea decât estomparea clipei;
O, strânge-ma tare în brațe, atât de tare încât să
nu mai am nevoie de nimic altceva.

duminică, 1 decembrie 2013

Seara unei drame

Toemnei mele
O putere obscură, uriașă,
venind chiar din mine,
declanșată de un incident minuscul
- Chopin pe fundal, Bach pe fundal -,
mi-a furat fără să prind de veste sinele:
niciodată nu voi mai fi eu,
mi-a rămas identitatea îndoliată,
frântă, mutilată, fără intimitate
și fără toamna ce s-a dus
în cel mai frenetic neant.