Când citeşti cu voce tare într-un parc şi iloţii te privesc cu un ochi critic, atunci, pe moment, nu mai faci parte din epocă.
sâmbătă, 19 iulie 2014
joi, 17 iulie 2014
miercuri, 16 iulie 2014
Entorsă
Voi chema din andâncul
îndoielii mele
abisul străfulgerat
de nuanța instinctului,
visele tremurânde
în contemporaneitatea
tristeții mele,
în sufletu-mi uscat
de putreziciunea
cuvintelor voastre
atât de mate și,
atât de imperiale
sub amurgul
prezenței voastre
inutile.
îndoielii mele
abisul străfulgerat
de nuanța instinctului,
visele tremurânde
în contemporaneitatea
tristeții mele,
în sufletu-mi uscat
de putreziciunea
cuvintelor voastre
atât de mate și,
atât de imperiale
sub amurgul
prezenței voastre
inutile.
marți, 8 iulie 2014
Gând
„Ce a făcut Dumnezeu înainte de a crea totul? A tăcut! Înainte de Geneza, liniștea a fost suverană!”
vineri, 4 iulie 2014
joi, 3 iulie 2014
Prăbușirea lui Icar - poezie aflată în deriva mării Egee -
celui pe care l-am cunoscut cândva, Răzvan - Mihai Enachev
Am dăruit lumii ceea ce
am mai pur în ființă.
V-am dăruit și ștreangul
ce-mi dorea-nfrățirea;
vi l-am dăruit pentru
a nu pleca neîntrebat;
timpul ne ucide
precum ștreangul ce vi l-am dat;
timpul nu iubește nici viitorul
nici gloria, nici fanteziile;
timpul ne separă în vreme
și divorțăm de viață consumați,
supuși, situați în nebunia acestei lumi
pierdute-n paradisul terestru...
Plânsul este forma empirică
a fiecărei ființe!
Plânsul este consum, zădărnicie
sau apus…
… poate fi și-un început...
„Cum îndrăznesc să plâng în fața lumii?”
„Pășind!”
Surzesc la fiecare pas creat în contemporan,
în această lume tragică a naivității,
a neputinței infidele sau... fidele;
și-mi reproșez zădărnicia
agonică în acest calvar
numit viață și-n acest
labirint uitat de Demiurg...
Sunt eu, ești tu, suntem noi,
noi doi și-atât!
Ce vis prelung transformat
într-un evantai de nevroze
ce-mi desface aripile icarice
într-un târziu numit ființă,
într-un târziu numit copilărie,
într-un târziu numit târziu;
Extaz de nebunie,
de dispariție și de gând,
extaz de cer albastru,
de plumb sau de nebun.
Singur printre prieteni
mi-am rătăcit delirul
cu eul ce mă-ndeamnă
vă mint că-s fericit
și scârba ce mă-ndeamnă
să
părăsesc tărâmul,
să zbor
spre lumea-n care
se
plânge în delir.
luni, 30 iunie 2014
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

