Democrația oferă posibilitatea proletarului de a-și alege credința sau opinia care-i este mai favorabilă și-i tot una pentru stat dacă ești baptist sau catolic, de stânga sau de dreapta și-n felul acesta, fără să conștientizezi, ești indiferent față de adevăr.
marți, 19 martie 2019
luni, 18 martie 2019
Gând
Lumea crede numai ceea ce știe deja și atunci când minciuna este propovăduită pretutindeni, adevărul va fi lipsit de orice argument. Aceasta-i frumusețea universală a complotului.
Zace-n mine un lac de lacrimi
unei
zace-n mine un lac de lacrimi
din înaltul cer eu te-aș privi
se rupe-n mine gândul - poate -
că-ntr-o zi te voi găsi
și-s plin de lacrimi ce urlă-n mine
suspin ce-neacă orice gând
cu-n dor nu satur a mea vină
să știu de ce sunt pe pământ
zace-n mine un lac de lacrimi
din înaltul cer eu te-aș privi
se rupe-n mine gândul - poate -
că-ntr-o zi te voi găsi
și-s plin de lacrimi ce urlă-n mine
suspin ce-neacă orice gând
cu-n dor nu satur a mea vină
să știu de ce sunt pe pământ
luni, 4 martie 2019
În umbra ei
unei
te-aș scrie-n versuri nopți și zile
pe bănci pustii te-aș creiona
de-ar fi să știu ce faci iubito
mâine acol` te-aș aștepta
de-ar fi să plângă codrii-n lume
pasul tău l-aș săruta
strivite frunze ce-ai lăsat în urmă
cu lacrimi eu le-aș aduna
te-aș scrie-n versuri nopți și zile
pe bănci pustii te-aș creiona
de-ar fi să știu ce faci iubito
mâine acol` te-aș aștepta
de-ar fi să plângă codrii-n lume
pasul tău l-aș săruta
strivite frunze ce-ai lăsat în urmă
cu lacrimi eu le-aș aduna
duminică, 10 februarie 2019
Distihuri grandioase
unei
gândul îmi mistuie ființa
și faptele-mi îndură pedeapsa;
tânjesc lacrimile-mi bolnăvicioase
dintr-o inimă veselă ce suspină;
și glasul ei a încetat să urle,
în acest tablou pustiit al jertifirii;
încetat-a ritmul viorii să-mi cânte
sub condamnarea-mi ce-i viață, nu cântec;
și oasele-mi tremură sub carnea înfrântă,
în pasul pângărit de atâta deznădejde;
imagini fantastice cu tine de mână,
în mistice versuri povara se-nchină. (...)
gândul îmi mistuie ființa
și faptele-mi îndură pedeapsa;
tânjesc lacrimile-mi bolnăvicioase
dintr-o inimă veselă ce suspină;
și glasul ei a încetat să urle,
în acest tablou pustiit al jertifirii;
încetat-a ritmul viorii să-mi cânte
sub condamnarea-mi ce-i viață, nu cântec;
și oasele-mi tremură sub carnea înfrântă,
în pasul pângărit de atâta deznădejde;
imagini fantastice cu tine de mână,
în mistice versuri povara se-nchină. (...)
vineri, 8 februarie 2019
Poezia zero
unei
ești poezia pe care
nu a scris-o încă cineva,
nici chiar eu,
deși, toată ești un cuvânt
de fapt, cuvinte
neasamblate încă de un poet.
ești poezia pe care
nu a scris-o încă cineva,
nici chiar eu,
deși, toată ești un cuvânt
de fapt, cuvinte
neasamblate încă de un poet.
sâmbătă, 2 februarie 2019
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

