Urasc

Urasc felul cum imi vorbesti
Si felul cum te porti...
Urasc cum imi conduci inima,
Urasc cum ma privesti.
Urasc bocanii tai negri
Si felul cum imi citesti gandurile.
Te urasc atat de mult incat mi se face rau,
Dar ma faci sa scriu randuri.
Urasc faptul ca ai intodeauna dreptate,
Cand minti, cand ma faci sa rad
Si mi se face rau, cand ma faci sa plang.
Urasc cand nu esti in preajma mea
Si ca nu m-ai cautat.
Dar cel mai mult, urasc felul in care
Nu te urasc nici macar pe-aproape
Nici macar putin, chiar deloc...
Te iubesc!

Suferinta Biruitoare

Acel cadou murit devreme
Sper sa stearga rana ta,
Sa nu mai plangi ca vine dorul
Dorul, din iubirea ta.

De ziua ta eu iti soptesc,
Anii precedenti sa-i uiti
Sa fi tare-n viitor
Sa faci din tine, un inceput.

Vor trece anii, spre sfarsitul tau
Se vor duce, ca un rau inlacrimat
Lacrimile ce au curs pe pometii tai,
Vor lasa urme, pe obrajii inlacrimati.

Profund

Pasesc in monarhie, cu regret si umilinta
Intru-n valea umbrei mortii, fara suferinta.
As vrea sa dau in timp, acele clipe sfinte
Sa mai visez un strop, din visele mele frante.

S-au dus anii, dar am ramas la fel
Indragostit de ea, de fata din visul meu...
As vrea sa mor, sa mor in somn
Sa privesc acelasi chip, etern in visul meu.

Cosmar dulceag, ma framanta de-o viata,
Ma tinea strans, captiv in libertate...
Prins in lanturi si in cuie, vedeam cu rost
Cum trece, timpul fara rost in treacat.

Intunecare

In privirea ta ma pierd,
Ma pierd in amintiri,
Totul sa renasca, din rasputeri
Sa fiu din nou, cu tine-n gand.

A trecut un timp
Scurt, dar odios
As vrea sa fiu in palma ta
Inaintea somnului profund.

Reluam o stare noua...
Pierduti, in culmea disperarii
Ne pierdem prin cuvinte
Pe cerul pustiu al noptii.

Plutim spre intuneric,
Invinsi de teama si razboi
Fara sa incetam o clipa,
Iubirea s-o indepartam.

Invingem timpul pierdut,
Cuprinsi de frenezie
Pierdem infinitul...
In ploi de poezie.

Nu incetam a cauta
Lumina in intuneric,
Gasind-o ne intoarcem
Intr-un univers feeric.


                 Kalliope & Anirock

Negura gandirii

A ta cale o descopar,
In timpul cenusiu ploios
Sa fie drumul vietii mele
Din sufletul meu trist, umbros.

Din stanca vietii eu adun
Sentimente pure, de gelozie
Sa fie oare un trecut curat?
Ce-mi apartine mie...

As vrea sa pot spune ceva
Sa te "lovesc" in suflet
Sa fie un cuvant de bun ramas
Al sortii vieti pagane.

In timp pierdut, ascuns dulceag
Ce ma framant de-o viata
Sa caut un suflet, alb solitar
Sa biruiesc slujind o viata.

Te-am gasit intr-un final
In mintea mea nebuna,
Sa scot umbra visului alb
Ce s-a transformat in spume.

Acum ascult glasul tacerii,
In linistea biruitoare...
Sa spun un vant soptit din suflet
Ce din umbre in colt rasare.

Chipul tau in pragul vietii
Ajuns in agonia mea,
Cu ochii inchisi te vad aievea
In trista patimilor eu tresar.

Umbra umbreor din mine,
Sfarteca al meu trup, gol
Parasit de visul vietii
Parasit de tine si de dor...

CIORAN

"Sapa frate, sapa, sapa pana cand vei da de apa"

Hmm, concluzia...cand iti doresti ceva cu adevarat trebuie sa cauti, daca vrei intelepciune trebuie sa citesti...


ONE LOVE CIORAN...

Melancolia

Ochii omului vad in exterior ceea ce-l framanta in interior.
Pentru ce melancolia cere un infinit exterior? Fiindca este in structura ei o dilatare si un gol carora nu li se pot stabili granite.