sâmbătă, 30 noiembrie 2013
luni, 25 noiembrie 2013
Drama lucidității
Toamnei mele
Zgomotul creat în jurul meu
mă jenează,
mă decepționează în
exaltarea trăirii mele;
sunt un poet ce-și
revendică tinerețea,
un pesimist feroce,
expert în lacrimi și
vulnerabil în fața sinuciderii.
Sunt îndrăgostit nebunește
de toamna ce s-a lăsat
în sufletu-mi frenetic,
în existența empirică a frumuseții
și toată decepția iubirii
nu-i altceva, decât,
portretul vieții mele.
duminică, 24 noiembrie 2013
Infinitudinea iubirii
Toamnei mele
Rătăcit,
cu mintea întunecată,
cu ordinea propriei mele refelecții
existențiale: te iubesc!
Te iubesc
în cel mai tomnatic,
obsesiv,
thanatologic mod posibil.
sâmbătă, 23 noiembrie 2013
miercuri, 20 noiembrie 2013
duminică, 17 noiembrie 2013
Devastare
Empirismului
Sunt devastat de cuprinsul
acestei nopți,
de amurgul ce a apus
în murmurul sufletului meu
și nostalgia de a mă sinucide
îmi devine o îmbrățișare,
o sete de estompare,
o încercare a
„sentimentului sfârșelii și al agoniei”,
al senzației de groaznică
topire a oaselor mele
și simt cum mă irosesc și curg
asemeni unui râu;
îmi simt anulată propria prezență
în acestă lichidare organică.
Tot ceea ce era din mine însumi,
tot ceea ce era consistență dispare
într-o fluiditate epuizantă
și tu, tu ești o senzație
precisă, prescrisă și dureroasă;
din tine n-a mai rămas decât suflarea mea.
acestei nopți,
de amurgul ce a apus
în murmurul sufletului meu
și nostalgia de a mă sinucide
îmi devine o îmbrățișare,
o sete de estompare,
o încercare a
„sentimentului sfârșelii și al agoniei”,
al senzației de groaznică
topire a oaselor mele
și simt cum mă irosesc și curg
asemeni unui râu;
îmi simt anulată propria prezență
în acestă lichidare organică.
Tot ceea ce era din mine însumi,
tot ceea ce era consistență dispare
într-o fluiditate epuizantă
și tu, tu ești o senzație
precisă, prescrisă și dureroasă;
din tine n-a mai rămas decât suflarea mea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

