Într-o seară de sâmbătă

Seară de sâmbătă, 
seară plină de amor
în care sufletele noastre
creşteau ca doi muguri 
înfloriţi la lumina lunii...

Eram atenţi şi singuri,
palpam fiecare secundă cu tine,
ne mânjeam dragostea noastră pură
cu toate cuvintele dulci
venite ca din polenul unei flori tinere,
rostite cu calmitate deplină, nostalgică...

Priveam trecutul nostru 
ca un tablou de artă, plin de praf,
plin de uitare, plin de nepăsarea
celor care ne-au umilit,
priveam cu dinţii strânşi în durere...
Doar un aer mai pot să respir, Tu!