Ascult fascinat sunetele clopotelor
de biserică, care se tânguiesc
atunci când aruncă spre cer
o rugăminte poetică, frenezică...
În acelaşi timp, o adiere
răscoleşte frunzele oţetarilor.
Unu nor pendulează pe cerul
decolorat de ceaţă tomnatică.
Mă simt ca o buruiană într-o seră,
ca o frunză pe o apă curgătoare,
ca o buburuză în pumnul unui coleric,
ca un copil la sânul tău iubito...
Mă simt atât de sumisiv în preajma ta,
atât de cald şi de pueril, singuratic...
Din tot ce-am fost, n-am să mai fiu
şi tot ce-am plâns, n-am să mai plâng.
de biserică, care se tânguiesc
atunci când aruncă spre cer
o rugăminte poetică, frenezică...
În acelaşi timp, o adiere
răscoleşte frunzele oţetarilor.
Unu nor pendulează pe cerul
decolorat de ceaţă tomnatică.
Mă simt ca o buruiană într-o seră,
ca o frunză pe o apă curgătoare,
ca o buburuză în pumnul unui coleric,
ca un copil la sânul tău iubito...
Mă simt atât de sumisiv în preajma ta,
atât de cald şi de pueril, singuratic...
Din tot ce-am fost, n-am să mai fiu
şi tot ce-am plâns, n-am să mai plâng.
