Mi-aduc aminte:
Cad frunze şi înfloresc
muguri pe ramuri
solitare, solitare, solitare.
Renasc primăveri
şi câmpiile
se înverzesc
ca mătasa broaştei verzi,
verzi, verzi.
Mi-aduc aminte:
Clipă de clipă,
secundă secată
de lipsa timpului efemer
şi răstimpul paradisului
e atât de vag,
atât de solitar în el,
în el, în el...
Mi-aduc aminte:
Plecăciuni înaintea
mormântului tău
şi decăderi estompate
în drumul cugetului tău.
Tu şi tu şi tu şi tu,
o rămâi, rămâi, rămâi...
Mi-aduc aminte:
Plecat acum, acum, acum
în zarea fără orizont
şi tu şi eu şi eu şi tu
în zare ne vom duce
mai mereu, mereu, mereu...
Plec plângând, plângând,
plângând!...
Mi-aduc aminte:
aminte, aminte, aminte
ca "a minte" nu e
adevar, adevar, adevar...
Cerşind în lacrimi, adevar
şi nu minciună,
atât,
mi-aduc aminte!...
Cad frunze şi înfloresc
muguri pe ramuri
solitare, solitare, solitare.
Renasc primăveri
şi câmpiile
se înverzesc
ca mătasa broaştei verzi,
verzi, verzi.
Mi-aduc aminte:
Clipă de clipă,
secundă secată
de lipsa timpului efemer
şi răstimpul paradisului
e atât de vag,
atât de solitar în el,
în el, în el...
Mi-aduc aminte:
Plecăciuni înaintea
mormântului tău
şi decăderi estompate
în drumul cugetului tău.
Tu şi tu şi tu şi tu,
o rămâi, rămâi, rămâi...
Mi-aduc aminte:
Plecat acum, acum, acum
în zarea fără orizont
şi tu şi eu şi eu şi tu
în zare ne vom duce
mai mereu, mereu, mereu...
Plec plângând, plângând,
plângând!...
Mi-aduc aminte:
aminte, aminte, aminte
ca "a minte" nu e
adevar, adevar, adevar...
Cerşind în lacrimi, adevar
şi nu minciună,
atât,
mi-aduc aminte!...
aminte,
aminte,
aminte...
