M-aş privi în urmă, dar nu am ce să văd!

Se uita în fundul haosului forfotit?
Dar eu nu m-aş uita în adâncurile
mai mari decât făptura? Privind
am închis ochii şi m-am

aruncat diletant înapoi, lovindu-mă
de munte, de idei, gânduri şi tu.
- Du-te, vezi-ţi de singurătate,
scepticism şi vindecă-te, omule...

"Şoptindu-mi glasul pomilor!..."
Murmurând îmi strigam înlăcrimat cu
valoarea-mi pesimistă şi melancolică...
Gândul m-a îndulcit, vorba

m-a otrăvit şi m-a îmbătat...
Gândul îmi dezleagă strânsoarea,
lanţul mâinilor mele şi izbânda
lucrurilor tainice ale singurătăţii mele.