Tu stai în lumină

Tu stai în lumină,
eu zăbovesc în neant
şi-n dulcea mea povară
spre tine mă înalţ.

Tu stai în lumină,
eu cânt acolo unde sunt
şi-n gând, scrâşnire
şi-n uitare, te văd plângând.

Tu stai în lumină,
eu stau ascuns în noapte
şi-n ochii tâi bolta cerească,
de mult m-ai uitat,- oh, noapte!

Tu stai în lumină,
eu alerg prin ploi,
îngenunchiat mă zbat în gânduri,
tu jovial priveşti-napoi.

Tu stai în lumină,
eu părul ţi-l ador,
înmiresmat cu versuri
flori, contur şi dor...

Tu stai în lumină,
eu beat atârn lângă zăvor
mă bucur derbedeu, e-hei
izbit în poartă-n ecou.

Tu stai în lumină,
eu stau lasciv, amorţit...
păru-ţi lung ca nesfârşitul
trupul, ca un fruct căzut.

Tu stai în lumină,
eu vioară ce sunt! Îţi
cânt ca din turbină,
tu plângi!

Tu stai în lumină,
eu sunet ce sunt!
Eu stau în lumină,
tu eşti din trecut...