Medana

Decad în clipa primei obsesii (Personajului empiric)

Gonesc printr-un deșert
secat, solitar și arid...
Ce vis de glorie,
asemuit cu osânda!

Depășesc scopurile ultime,
iar asemenea căderi
îmi sunt conștiința ce mă
aseamănă cu propria-mi umbră;

calc prin freamătul trupului tău
fără să mă pot dezlipi de tine,
calc pe deșertul sânilor tăi,
nici ploaia nu mai stă să vină.

Doamne, dă-mi puterea
să nu mă rog niciodată,
dă-mi golul stăpânirii mele
să nu refuz seducția nesănătoasă;

eu nesfârșit!
Mă tăvălesc în clauza mea muritoare
și nici o dorință precisă
nu-mi trezește umbra îndoielilor;

Gândul zilei (Personajului empiric)

Lacrimile-mi pilduiesc olastiseala gingășieii tale!

Prizonier (Personajului empiric)

Tu ești pământ, eu rădăcină.
De tine eu m-am arestat,
m-am arestat cu a mea ființă
și-n vremea rece ca de plumb,
nu ma desprind ființă;

Gândul zilei

Lângă mine nu se trăiește, se suspină. Vicisitudinea îți va fi morbidul gând!

Incoruptibilă utopie (Personajului empiric)

Plâng dintr-un motiv efemer.
Dacă n-aș plânge, ochii
mi-ar da în ariditate.
Aș crede că ochii mi-au ajuns
vremelnici.

Lacrimile-mi sunt un vuiet,
o furtună de alean, de patimă;
sunt pătimaș atingându-te înlăcrimat!

Lacrima-mi poartă forma inimii tale,
plânsul îmi este un destin retirat,
o stare toxică...
Plânsul este lanțul suferinței,
orice lacrimă îmi este o za.

Tu, tu ești demiurgul rostit de Socrate,
ești termenul inventat de proprii
tăi părinți,
ești suferința ce n-a cunoscut dragostea
și zâmbetul făurit de mine;

Eu (Personajului empiric)

Sunt umbra ochilor tăi,
amurgul primei tale dureri,
lacrima primului tău regret
și "sfârșitul" iubirii tale;

Gândul zilei (Personajului empiric)

Dacă această minunată poveste dintre Romeo și Julieta, ce se termină cu o elegie pentru îndrăgostiți, dacă, amândoi ar fi avut "facebook" cred cu certitudine că nu s-ar fi ajuns la acel final tragic. El și-ar fi găsit o alta și ea, un altul... Dramatic!

Gândul zilei (Personajului empiric)

Ficare clipire a pleoapelor tale, îmi este mie o bătaie a inimii!

Operă de distrugere

Mi-ai dăruit cu generozitate veninul
ființei tale, i-ai cruțat pe cei sclavi
ție; flăcările stinse ale sufletului și
revolta utopiei tale sunt arcanele noastre.

N-am decât freamăt de distrugere, un zeu
frenetic ce suspină în constelațiile diforme
și aceste stări ce se năpustesc către un trup,
un zvon ce se va estompa în sângele ființei;

sunt aici, în jăraticul sângelui și această
amărăciune deșertică, e freamătul nervilor mei.
Las acest timp să-mi surpe timpul, secundele
ce trec lângă propria-mi plăcere...
- Himeră nostalgică!

Sunt un asasin de cuvinte, un asasin de poeme;
trupul îmi este greu ca și plumbul, povara,
ca și plânsetul agonic și iubirea, iubirea
îmi este răsucită în gândurile tale.

Caut îndoiala în jurul nimbului tău, în toate
arterele ființei tale, și mă zbat, mă lovesc
de deghizarea elanului stins...
Caut îndoiala înflăcărată și inexistentă.

Tu, tu ești muzică, ești har și scepticism,
ești himera acestui mapamond, lacrima unui singur cer,
zâmbetul unui imn viu, și frunza unei singure sălcii.
Zdrobește-mi plăcerea în actul iubirii noastre!

Fantasma gândului empiric

Am să-mi curăț gândul
în negura nopții
și himera stării mele
e doar o faptă efemeră.

Neantul îmi este viitor,
timpul scurs în vraja
nopților pierdute;
renasc în utopia imaginii tale;

și eu, eu aforismic
îți șoptesc fiecare cuvânt,
fiecare faptă ce mi-o oferi
mai angelică decat un înger.

Am să plec scrijelit din lume,
am să plec lovit de ghimpi,
zdruncinat de propriile-mi catrene,
aruncat în margini, hămesit...

Gândul zilei (Personajului empiric)

Nu-mi pot masacra viața între dans și libertate!