Incoruptibilă utopie (Personajului empiric)

Plâng dintr-un motiv efemer.
Dacă n-aș plânge, ochii
mi-ar da în ariditate.
Aș crede că ochii mi-au ajuns
vremelnici.

Lacrimile-mi sunt un vuiet,
o furtună de alean, de patimă;
sunt pătimaș atingându-te înlăcrimat!

Lacrima-mi poartă forma inimii tale,
plânsul îmi este un destin retirat,
o stare toxică...
Plânsul este lanțul suferinței,
orice lacrimă îmi este o za.

Tu, tu ești demiurgul rostit de Socrate,
ești termenul inventat de proprii
tăi părinți,
ești suferința ce n-a cunoscut dragostea
și zâmbetul făurit de mine;