O dorință precisă (Personajului empiric)

Iubito, dă-mi o dorință precisă
și voi răsturna lumea!

Sunt ca un vandal chinuit
de melancolie,
mă îndrept fără nici un scop
spre pierzanie;

eu fără de eu,
tu fără de tu.

Aș vrea să descopăr
o iubire părăsită și
să adorm la umbra
ultimelor tale îndoieli,
ultimelor tale miracole.

Sunt un agent al iubirii,
un virus,
o boală deghizată
în dragostea ce tu o poți osândi.

Dragostea nu-i un sentiment
poetic,
e sentimentul bătăilor
inimii mele și decorul
dorințelor tale...

Vrei să-mi blochezi plămânii
și să mă descompun în carnea mea?

Cum dorești să-mi înving
temerile mele pietrificate,
când, rând pe rând, imit
singurătatea stâncii?

Ochii nu sunt pentru a vedea,
ci pentru a plânge.
Mâinile nu pentru a lucra,
ci pentru a "frânge"...

Iubito, sunt dincolo de tine,
sunt geneza gândirii tale,
sunt zgomotul vieții și al morții,
zgomotul lacrimilor tale...