Ce frumoase trăsături ai iubito

Ce frumoase trăsături ai iubito
și gesturile tale sunt ca un nimb.
Mâinile tale ce-ți conturează trupul
și pictezi aerul cu fiecare cânt.

Cât de frumoasă poți fi atunci când alergi
și prin ochii tăi se așterne primăvara,
vara, toamna... Ochii tăi sunt anotimpul
ce s-a așternut în mine, în sufletu-mi...

Vocea ta e geneza lumii,
privirea ta e ca roua dimineții
și ești atât de frumoasă, încât
te-aș putea privi ca pe-un trandafir.

Spinii tăi sunt armele de care m-am lovit
și frumusețea ta slavonă e ca zefirul...
Suspină frumusețea ta în clipele uitării
și buzele tale, gustul încătușat al dragostei;

te-aș putea descrie în mii de pagini,
dar mi-e teamă de decesul meu
și mi-e teamă de atingerea ta efemeră
ce n-am s-o mai simt niciodată.

Vreau să mă închin în fața piedestalului tău
și nimbul creat de mâinile tale
să-mi fie mie conturul vieții,
destinul, toamna mea nemuritoare.

Aș vrea să fiu frunza zdrobită de tălipile tale,
ramura cangrenată de iubirea ta apăsată
și singurul dar ce mi-a mai rămas,
amintirea ta, frumusețea, dragostea...

Ce frumoase trăsături ai iubito
și bucuros de moarte am ajuns să fiu,
departe ești, departe sunt și eu acuma
plâng, suspin și plâng de mult!