Ce-i sufletul unui anotimp?

Am ajuns o epavă a societății,
o petală pierdută a unui trandafir,
o ezitare a celor ce ezită,
și clipirea veșnică a unui ochi.

Sunt nimbul creat de aripile un vultur,
urma șarpelui lăsată pe o stâncă,
urma unei sălcii plângătoare,
urma căzutului în ispită
și urma unei dureri cutremurătoare.

Am ajuns o imaginație pentru orbi,
un peisaj artistic pentru muți,
un sunet de vioară pentru surzi
și privirea ne-nțeleasă a unui cerșetor.