Drama deprimării

Mi-e dor de visul tău emfatic,
de gândul tău rostit cu strigăt mut.
Mi-ar fi mai dor de mâna ta plăpândă,
de firea ta, femeie de demult.

Sunt vertical, sunt om și gânduri mi se-adună,
sunt zile reci și triste ce se pierd plângând;
mi-aduc și-acum bine aminte
de nopți ce le-am petrecut scriind.

Mi-am uitat și scopul, visul, nenorocul,
plânsul de copil eu l-am uitat.
Sunt zeci de zile, zeci de ore și minute,
zeci de săptămâni de când te-am uitat.