Gând

„Sunt omul care a disturs alți oameni!”

Gând

„Dacă Cioran m-ar fi cunoscut aș fi fost, poate, cea mai mare întâlnire a domniei sale; cu siguranță aș fi făcut parte din „Antologia portretului”.

Gând

„Viața: un război pe un front pe care nu-l voi câștiga vreodată!”

Gând

Nici astăzi nu mă pot împăca cu misterul dispariției mele, nici cel al separării. Norman Manea spunea undeva: „acesta poate fi un exercițiu pregătitor de adaptare la inevitabil.” Mă simt vinovat pentru vidul dintre noi.   

Gând

„Nu mi-e teamă de moarte cum mi-e teamă de viitor. Viitor, inevitabil, înseamnă moarte.”

Zădărnicie

Încerc în dragoste cu patos
să m-agăț de tine, toamnă;
sub cerul înstelat de gânduri,
cu Bach, cu mine... singurătate!

Gând

„Cum ar fi arătat lumea de astăzi și mai ales istoria dacă omul n-ar fi început catastrofal prezența lui în Eden?”

Îmbrățișez fiecare cuvânt al acestei poezii

Toamnei mele

Chiar dacă viața îmi e un spectacol lipsit de sens
și sunt rodul unei întâmplări, un nimic,
un simplu „eu”, un simplu „tu”.
Chiar dacă nebunia mă va sufoca în dezechilibru,
chiar de-ar fi să te pierd
aș asculta absolutul, adică Bach, adică moartea
și-n drumul meu aș păși cu pași mărunți, tăcuți...
Ce dor mi-e de tine, de noi, de plimbarea noastră
pe malul fluviului Volga,
ce dor mi-e de mersul tău,
de mâna ta ce poate îmbrățișa Podișul Valdai,
de vocea ta, de nuditatea ta...
 
Aș vrea să te iubesc sub privirile oamenilor,
să te strâng la piept, să te sărut;
aș vrea ca timpul să mai stea o clipă,
să nu murim, să nu murim;
aș vrea să cred că ești reîncarnarea Evei,
cu frumusețea ta, cu gingășia ta
și tu, tu ești singura scuză a vieții,
singurul motiv, singura manifestare...

Gând

„În timp ce alții caută gloria prin erotism, eu, tot ceea ce fac și văd e o nemulțumire. Cu siguranță sunt cel mai nebun și meschin om de pe pârciul acesta de planetă. Cioran spunea undeva: omul care triumfă, în schimb, e acela care nu vede nimic decât propriul său scop.”

Gând

„Trăiesc într-un prezent veșnic, un prezent fără un rost, fără un țel în mizeria asta numită „viață”.”

Gând

„Spre moarte voi păși în fericirea singurătății!”