Durerii nestăpânite

Aceasta mi-este
anxietatea morții timpurii,
expresia mea adâncă și
neașteptată,
această
lume transformată,
iscată din resentimentul omului
rătăcit în prezența lui;

suntem prezența
unui trecut acoperit
de umbră,
suntem cei ce plâng
la capătul lumii,
suntem lacrima diagnosticată
în singurătatea supremă,
suntem noi, români, proletari nevinovați;
suntem adânciți în chin,
în suferință și destin;

Plouă, plouă, plouă
și grotescul se potrivește bine cu măreția și,
ezit între râs și plâns.