Nu-mi aduc aminte

Nu-mi aduc aminte, iubito, privirea ta
ce voce de amurg mă cutreiera cândva
să stau de veghe contemplând prin porturi
iar tu plângând, plângând mă vei uita.

Nu-mi aduc aminte nici zilele de ieri
nici pașii tăi mărunți cu unduiri de gală;
mi-e sufletul cuvânt, poate, poezie
și trupul tău mimând, orgasm de fericire.

Nu-mi aduc aminte când ți-am plâns pe umăr
nerostită soartă să te aud cântând
adio, totuși, primăvara vine, dar
tu iubito ești, departe tremurând.

Nu-mi aduc aminte ce este fericirea,
ce-nseamnă siguranța lipit de pieptul tău
ce dură-i despărțirea, plimbarea solitară
în raza care-aruncă tristeți în așteptare.