În frigul amintirii

De la un capăt la altul al vremii,
un plâns, un hohot și-un strigăt;
de la un drum la altul al serii,
un plâns, un hohot și-un strigăt.

Nu știu ce-i timpul, nici uitarea,
frenetic, absurd și trist mă cutremur;
nu știu ce-i timpul, nici visarea,
frenetic, absurd și trist mă cutremur.

Acele nopți când te privea tăcerea,
te sărutam tăcut cu pieptul dezgolit;
acele nopți când îți savuram privirea,
te sărutam tăcut cu pieptul dezgolit.

Mi-aduc aminte de noaptea adâncă,
târziu te iubeam cu ochii plânși;
mi-aduc aminte de noaptea tăcută,
târziu te iubeam cu ochii plânși.

Aruncat în Infern să-mi plâng nelegiuirea,
o stare, un moft și ceasuri treceau;
aruncat în Infern sau chemat la luptă,
o stare, un moft și ceasuri treceau.

Sunt zile și ani în drumul nostru,
și mai sunt încă, și nu mai sunt;
sunt zile și ani în târziul nostru,
și mai sunt încă, și nu mai sunt.