Anestezie de toamnă

Cât de mult aș vrea să fiu
rătăcit în intimitatea gândurilor mele,
să deschid poarta ființei mele și
patima mea să se reverse în valuri;

vreau să văd lacrimi de fericire,
să gust din credința mea,
să ascult glasul meu înălțător,
să plâng cu lacrimi nestăvilite.

Mă adâncesc tot mai adânc în mine însumi,
în adâncul cel mai tainic al ființei mele
și mă descompun în patima adevărului,
sub povara grea a singurătății.