Avea privirea ca o mângâiere,
obrajii alintați cu o frumusețe negrăită
și pielea ei de un brun străveziu și imaculat;
apărea în amurg ca o purpură nocturnă...
Îmi aduc aminte de chipul
bucuriei tale lăuntrice.
Într-o viaţă nedescris de nepricepută am încercat să pun totul la cap, nu a mers, cineva a stricat totul, prin violenţă, dezamăgire, prostie, lipsă de demnitate şi respect... „Să-ţi ratezi viaţa înseamnă să ajungi la poezie fără sprijinul talentului!” Emil Cioran