Gând

mergând pe stradă îngândurat
cu gândul unui fiu defunct
sub cerul liber nestemat
sunt pașii mei pierduți în vânt

nici gândul că te aveam cândva
c-am fost un singur trup un singur cuget
o singură inima bătea cândva
sunt lacrimi amorțite-n plânset

un vânt adie un pas grăbit
spre groapa ce ne-așteaptă
sicrie reci din lemn bătrân
cenușa să ne-o poarte

și noi vom fi toți rătăciți
pe-acest pământ nostalgic
și gândul nostru tot mai mut
zace-ntr-un siciriu nostalgic