Trupul mi-e mistuit de foc,
de privirea ta arzătoare și grea;
iubire spectrală varsă ființa ta,
iubire lipsită de culoare.
Arzând înfipt în ceruri târzii,
singur și sceptic, stânjenit și viu;
îți simt iubirea zdrobită-n fervent,
-văpăi misterioase, deznădejde și eu-.
Nici urmă de mine, nici urmă de tine,
în trupul meu mistuit de foc;
stări schingiuite în clipe trăite,
-în pragul ființei tale, eu am să mor-!