Mi-e greu să cred că mai trăiesc
sub timpul efemer ce-apasă,
pe frontul crunt mă-ndrept acum,
să fug din lumea toată.
Când singur mă numesc e jale
și știu că toate-s reci în calea mea,
aș vrea s-alerg desculț prin ploaie
să uit de viața mea.
Nu-i nici beznă, nici lumină,
niciun ram să mă agăț,
tot ce văd e golul lumii,
golul simplului ceresc.