Dragostea-i licoarea eului,
pasul ce l-ai lăsat în umbră;
dragostea-i supremul fiecare,
răsărit de soare și apus.
Și-n splendoare și-n durere,
în timp ne prăbușim sublim;
dragostea-i abisul contemplării,
cuvânt îndepărtat de trăsături.
Într-o viaţă nedescris de nepricepută am încercat să pun totul la cap, nu a mers, cineva a stricat totul, prin violenţă, dezamăgire, prostie, lipsă de demnitate şi respect... „Să-ţi ratezi viaţa înseamnă să ajungi la poezie fără sprijinul talentului!” Emil Cioran