Ne vom întoarce așa cum am venit

părăsi-vom lumea de prezența voastră
la umbra fericirii revărsați în dor
mândră-i starea neputinței noastre
inima-mi se plânge într-un ritm sonor

cerșetori de clipe în umbra istoriei noastre
cu inima scăldată  în plăcerea ei
cu ochii scoși și mintea profanată
robiți în moftul lumii al recelui izvor

puțini am fost puțin ne va rămâne
din lupta ce ne poartă spre diferite zări
durerea-i templul zămislirii noastre
subtil spre moarte alergăm