Pierduți

Pierduți sunt anii ce-n urma i-am lăsat
și-n urma ta, melodios pășeam iubind;
și-amurgul greu se va lăsa
pe-ntregul epitaf de pe mormânt.

Pierduți eram în lumea noastră,
nici umbre nu lăsam pe-acest pământ;
mi-aduc aminte de zările albastre,
de zborul lung, frenetic tremurând.

Pierduți visam pe-o bancă mărginită
și-n fața ei, un râu curgea;
nu-mi mai aduc bine aminte,
numele podului ce peste râu trecea.

Pierduți uitam de lume și de toate,
în pașii noștri aburiți;
poteci pustii în calea noastră,
de-atunci de când ne-am despărțit.