Umbrele trecutului

Au fost atâtea nopți fără stele,
atâtea biblioteci fără cărți,
atâtea păduri fără conifere,
atâtea gânduri fără rost.

Atât de dor mi-este de tine,
atât de mat și de stingher,
atât, un cuvânt îmi mai rămâne,
atât să știu ce-am spus și eu.

Atâtea stări ce mă omoară,
atâtea haite de șacali,
atâtea declarații de iubire,
atâtea rame fără geam.

Atât mai știu când latră câinii,
atât să-mi văd pasul tăcut,
atât de mult aș veni spre tine,
atât de trist și abătut.

Atâtea clipe ce apun în seară,
atâtea suflete ce s-au jertfit,
atâtea secunde fără tine,
atâtea lacrimi mi s-au plâns.

Atât aș vrea să îți mai spun o dată,
atât de mult cât te-am iubit,
atât mi-e timpul în viața asta,
atât de singur și amăgit.

Gând

Îmi realizez vârsta și-n momentul acesta ironic, fără entuziasm, îmi dau seama cât de mult am pierdut după toate deciziile puerile pe care le-am luat în trecut și mă raportez la tot ceea ce înseamnă prezent fără să existe un leac pentru tot trecutul tulburat care și astăzi mă bântuie în toate acțiunile lui. Nu am nicun obiectiv și asta mă înspăimântă. Mă simt ca tipul ăla din ultima bancă de care râde toată școala.

Poezie în gând

Te-aș fi scris în versuri,
dar nici nu te-am iubit,
căci întâlnirea noastră,
nu-i tot ce mi-am dorit!

Gând

Exact așa cum mie nu-mi pasă de cel de lângă mine, acest sentiment e atât de sinonim pentru ceilalți față de mine însumi!

Gând

Noul partid a lui Dacian Cioloș, nu demonstrează altceva decât o funcționare normală a democrației sau, mai bine spus, o aparentă funcționare normală a democrației.