Umbrele trecutului

Au fost atâtea nopți fără stele,
atâtea biblioteci fără cărți,
atâtea păduri fără conifere,
atâtea gânduri fără rost.

Atât de dor mi-este de tine,
atât de mat și de stingher,
atât, un cuvânt îmi mai rămâne,
atât să știu ce-am spus și eu.

Atâtea stări ce mă omoară,
atâtea haite de șacali,
atâtea declarații de iubire,
atâtea rame fără geam.

Atât mai știu când latră câinii,
atât să-mi văd pasul tăcut,
atât de mult aș veni spre tine,
atât de trist și abătut.

Atâtea clipe ce apun în seară,
atâtea suflete ce s-au jertfit,
atâtea secunde fără tine,
atâtea lacrimi mi s-au plâns.

Atât aș vrea să îți mai spun o dată,
atât de mult cât te-am iubit,
atât mi-e timpul în viața asta,
atât de singur și amăgit.