Ciudată-alcătuire

unei

Aș vrea un poem să șoptesc cuiva
s-alinte cuvântul meu tainic;
să văd, să te simt în suflet aș vrea
din bezna odăii ce-i martor.

Din somn să te-alint cu tremur sfârșit
să te înalț chemându-te-n brațe;
lin să iubesc cu murmur deplin
din valma iubirii noastre.

Noaptea e rece precum ți-e tăcerea
și-n mâini străfund se zbate,
un trup ce-i gol, și singur, și trist,
suntem străini odăii noastre.

Și te-aș iubi pierit în gesturi mărețe,
în tainice moduri fără hotar;
iubirea nu-i frontul lumii ce piere,
prin lacrimi mă tremur scriindu-te iar.